Cum am transformat spalatul pe dinti dintr-o lupta intr-un obicei

Va voi povesti despre o etapa care ne-a dat batai de cap, dar care, cu rabdare si consecventa, s-a transformat intr-un obicei stabil: spalatul pe dinti. Va povestesc experienta noastra pentru ca informatii generale gasiti in mai multe locuri.

Contextul

Iustin este un copil caruia i-au aparut dintii foarte devreme. La 4 luni avea deja primii dinti, iar la 9 luni avea destui incat sa ne gandim serios la igiena orala. Desi ne-am propus sa incepem spalatul pe dinti imediat ce au aparut, in realitate ne-a luat cam 2-3 luni pana ne-am mobilizat. De la bun inceput, tati s-a ocupat de acest ritual, pentru ca tot el il culca seara.

In prima faza, lucrurile au mers bine. Iustin era interesat de periuta, o rodea cu placere si parea incantat de gustul pastei de dinti – probabil pentru el era o ocazie de a gusta ceva dulce. In aceasta perioada, spalatul pe dinti era mai degraba o joaca.

Primele refuzuri

Dupa cateva luni de rutina, insa, au inceput refuzurile. La finalul biberonului de seara, Iustin se aseza pe burtica, spunea „nani” si cerea sa il mangaie Mickey pe spate – adica asocierile lui de somn si refuza spalatul pe dinti. Devenise o strategie de evitare, iar noi eram tentati sa-l lasam asa, doar ca sa nu tensionam momentul de adormire.

Totusi, am ales sa privim dincolo de beneficiul imediat si sa pastram o viziune pe termen lung. Scopul nostru nu era perfectiunea in igiena orala de la varsta de un an si jumatate, ci construirea unei rutine constante si a unei relatii sanatoase cu acest obicei.

Solutia noastra: rutina inaintea rezultatului

In perioada refuzurilor, obiectivul principal nu mai era spalatul complet pe dinti, ci mentinerea rutinei. Daca reuseam sa-i introducem periuta in gura de doua ori, era suficient pentru acea seara. Nu verbalizam ideea de „macar atat”, ci il lasam sa creada ca acela era spalatul complet si ca nu e chiar atat de neplacut sau lung acest proces.

Formula noastra de baza era: „Dupa ce mananci lapticul, spalam dintii.”
Aceasta limita era transmisa calm, dar ferm. Ramaneam langa el cu periuta pregatita, fara sa ne enervam, chiar daca el se juca sau mima somnul. Il urmaream si, uneori, raspundeam scurt la initiativele lui de joaca, dar reveneam constant la subiect: dintii se spala. Si stateam, poate chiar si 5 minute uneori, iar 5 minute cand esti obosit si astepti pot parea luuuuungi.

Un aspect esential a fost coerenta intre parinti. Indiferent cine era cu el in acea seara, mesajul era acelasi. Nu exista „scapare” la celalalt parinte, iar asta l-a ajutat sa inteleaga ca spalatul pe dinti nu e negociabil.

Am adaptat metoda in functie de starea copilului:
– In unele seri acceptam doar o atingere usoara a dintilor din fata si incheiam ritualul cu aprecierea
– In altele, reuseam sa insistam si pe dintii din spate.
– Au fost si seri in care animalutele de plus „il spalau” pe el sau se prefacea ca le spala el pe ele – o joaca devenita aliat.

Aceasta perioada de refuz a durat aproximativ doua saptamani. A fost nevoie de rabdare si sustinere reciproca – Tibi, cu rabdarea lui legendara, a dus greul, iar eu, in rol de „consultant in spalat pe dinti”, am oferit partea de strategie 😊

Unde suntem acum

Astazi, Iustin se spala pe dinti in 90-95% dintre seri. In unele seri nu are chef, ca orice om, dar tot accepta sa faca macar un gest in directia aceasta. In cele mai multe seri, se spala fara dificultati majore. Nu am trecut inca la spalatul de doua ori pe zi, dar urmeaza sa facem si asta. In acel moment, planuiesc sa introduc si un orar vizual cu rutinele si inclusiv cu o clepsidra pentru spalatul pe dinti – o idee pe care o recomand tuturor parintilor care vor sa faca vizibil timpul dedicat acestei activitati.

Concluzii

✅ Obiceiurile nu se formeaza peste noapte, dar se construiesc pas cu pas, cu rabdare.
✅ E important sa mentinem rutina, chiar si in serile in care copilul nu coopereaza complet.
✅ Consistenta intre parinti este esentiala – mesajul clar si unitar il ajuta pe copil sa se simta in siguranta.
✅ In loc sa fortam, putem adapta – sa schimbam focusul de pe performanta pe relatia copilului cu activitatea.
✅ Respectul pentru copil, intelegerea nevoilor si flexibilitatea ne ajuta sa crestem copii care coopereaza din convingere, nu de frica.

Spalatul pe dinti a fost doar un exemplu, dar metoda poate fi aplicata in multe alte situatii zilnice. Daca privim copilul ca pe un om intreg, cu nevoi reale si emotii proprii, relatia devine mai usoara, iar obiceiurile – mai sustenabile.