Cum pot sa-mi ajut copilul sa vorbeasca?

Aug 1

Cum ajuta parintele copilul sa vorbeasca?

Prin tot ce face, simte si raspunde. Limbajul nu se invata din nimic abstract, se invata din relatia directa, calda si continua cu adultul. Cand ii spui ce urmeaza sa faceti, cand ii raspunzi la gesturi sau balbaieli, cand numesti ceea ce vede, aude sau traieste, cand il lasi sa exploreze senzorial si sa se miste liber, toate acestea ii dezvolta comunicarea. Pentru ca un copil are nevoie sa simta ca are un loc in conversatie chiar inainte sa poata vorbi. De aceea e important sa nu-l corectam excesiv, sa nu-l comparam cu altii sau sa rostim in fata lui etichete negative („abia scoate doua cuvinte”, „nu vorbeste ca X”) ci sa-i oferim un mediu in care cuvintele se nasc din siguranta, joaca si sens. Cand adultul intelege in ce etapa de dezvoltare comunicationala se afla copilul, va putea sa il sustina fara sa forteze ci respectandu-i ritmul si oferindu-i incredere.

Limbajul nu porneste din gura. Porneste din corp.

Pentru ca un copil sa poata pronunta corect cuvintele, are nevoie ca aparatul fonoarticulator sa se dezvolte armonios. Asta include muschii limbii, obrajilor, buzelor si respiratia. Si da, alimentatia joaca aici un rol urias:

Mestecatul texturilor mai tari (ex: morcov crud, sticksuri de legume, paine coapta, mar in coaja) intareste muschii implicati in vorbire.
Acceptarea alimentelor moi, lipicioase sau alunecoase (ex: banana, avocado, iaurt) ajuta la integrarea senzoriala si la coordonare.
Activitati precum suflatul (in lumanari, baloane de sapun), linsul, scuipatul cu joaca sau imitarea sunetelor contribuie la dezvoltarea controlului oral.

Diversificarea alimentatiei nu e importanta doar pentru nutritie. E un pas vital in pregatirea copilului pentru vorbire.

Motricitatea grosiera si integrarea corpului

Nu pare evident, dar copilul are nevoie sa isi stapaneasca corpul pentru a-si stapani si vorbirea. Cand un copil sare, alearga, se catara, invata sa-si coordoneze miscarile si sa-si echilibreze postura. Iar aceste abilitati sustin si controlul necesar pentru miscarile mai fine, precum cele din vorbire.

In plus, integrarea reflexelor primare (reflexele prezente la nastere) este esentiala. Atata timp cat ele raman active, pot interfera cu atentia, coordonarea si dezvoltarea limbajului. Asta inseamna ca joaca libera, mersul de-a busilea, taratul si explorarea activa sunt mult mai importante decat par.

Imitatia – punctul de pornire al limbajului

Un copil nu trebuie sa spuna cuvinte inteligibile ca sa-l poti imita. Poti incepe de la nivelul la care este:

repeti sunetele lui (ba-ba, ma-ma, na-na)
intonezi ca el
raspunzi cu expresii care il incurajeaza: „ai spus ba-ba, vrei biberonul?”

Imitatia ajuta la dezvoltarea auzului fonematic, capacitatea de a percepe si diferentia sunetele limbii. Este fundamentul pe care copilul invata sa spuna „masa” si nu „nasa”, sau sa distinga „pa” de „ba”. Fara acest auz fin, limbajul se construieste cu dificultate.

Cuvintele parintelui devin vocea interioara a copilului

Dezvoltarea limbajului nu inseamna doar sa i se vorbeasca. Ci si cum i se vorbeste – si mai ales cum se vorbeste despre el.

Expresii precum:
– „De ce nu vorbesti si tu ca X?”
– „Nu-l inteleg niciodata”
– „E balbait”
– „Abia scoate doua cuvinte”
… transmit copilului un mesaj: „Ceva nu e in regula cu tine.” Asta nu il motiveaza sa se exprime, dimpotriva, il inhiba.

Daca vrei sa il ajuti sa vorbeasca, vorbeste despre el cu caldura si incredere, chiar si cand inca nu foloseste cuvinte. Spune lucruri de genul:
– „Inca nu spune cuvintele clar, dar intelege tot.”
– „Face progrese, invata in ritmul lui.”
– „Abia astept sa-l aud cum o sa ne povesteasca el, in felul lui.”

Ce mai poti face concret?

Vorba cu sens: Nu vorbi intruna, ci cu intentie. Spune ceva care il implica: „Punem sosetele albastre. Unde e cealalta?”
Asteapta raspunsul: Poate fi o privire, un gest sau un sunet. Dar are nevoie de timp.
Descrie, nu interoga: In loc de „Ce e asta?”, spune: „Uite o pisica! Miau, miau! Alearga repede.”
Cititi impreuna: Cartile simple, cu imagini mari si texte repetitive, ajuta la dezvoltarea vocabularului si a ritmului vorbirii.
Fara ecrane pentru „educatie”: Copilul are nevoie de un adult viu, prezent. Nu de un ecran care vorbeste singur. Faptul ca repeta cuvinte dupa ecran s-ar putea sa te multumeasca pe moment fara sa realizezi cat de avansat ar fi limbajul daca ecranul nu ar fi intre voi.

Comunicarea se dezvolta progresiv

E important sa ne amintim ca fiecare copil achizitioneaza capacitatea de a comunica putin cate putin si ca comunicarea este mai mare decat limbajul. Fiecare copil progreseaza in ritmul si in felul sau, trecand prin toate cele 5 etape de dezvoltare pe masura ce invata sa joace jocul comunicarii. Stiind in ce stadiu de dezvoltare se afla copilul, vom putea recunoaste si accepta modul de comunicare pe care il foloseste si vom intelege ce rol putem juca pentru a-l sustine in progresele sale.

Nivelul 1.
Copilul isi face cunoscute interesele si nevoile sale prin limbajul corporal si emitand sunete (gangureste). Parintii interpreteaza sunetele si gesturile sale.
La acest nivel, copilul in general:

plange, priveste, zambeste, tipa
emite sunete care se aseamana cu vocalele
isi schimba vocea (volumul, tonul etc.)
isi schimba culoarea fetei
isi misca corpul

Nivelul 2.
Copilul se minuneaza de toate descoperirile pe care le face. Incepe sa fie interesat de oameni, de animale si de toate obiectele care populeaza universul lui care se mareste intruna. Intelegem expresia chipului si a gesturilor sale cu atat mai bine cu cat experientele sale devin tot mai numeroase.
La acest nivel, copilul in general:

comunica prin expresia chipului
se deplaseaza in directia obiectelor si persoanelor
scoate sunete care seamana tot mai mult cu consoane si vocale
se poate concentra pe un obiect sau o persoana

Nivelul 3.
Aptitudinile de comunicare ale copilului se dezvolta, acum este capabil sa „dialogheze” cu noi mai usor. Face eforturi tot mai mari sa ne atraga atentia, ne cere tot mai mult ajutorul sau aprobarea. Incepe sa ne ceara lucruri precise.
La nivelul 3, copiii in general:

arata cu degetul persoane sau obiecte
clatina din cap si isi agita mainile
ne arata prin gesturi ce vrea sa spuna
cateodata foloseste cuvinte/semne izolate
isi acordeaza privirea cu sunetele si gesturile

Nivelul 4.
Copilul incepe sa foloseasca cuvinte-semne in mod sistematic. Ca sa-i intelegem sentimentele, trebuie in continuare sa interpretam limbajul corporal si expresia fetei.
La nivelul 4, copilul in general:

foloseste frecvent cuvinte-semne izolate
combina cuvinte pe care le intelegem greu
combina doua cuvinte/semne sau mai multe in expresii sau propozitii

Nivelul 5.
Copilul incepe sa formeze propozitii simple si sa le foloseasca pentru a povesti, a pune intrebari, a raspunde sau a se juca cu limbajul. Cuvintele sunt mai clare, frazele mai complexe.
La acest nivel, copilul in general:

spune propozitii formate din 3 sau mai multe cuvinte
incepe sa respecte regulile gramaticale de baza
isi exprima mai clar dorintele, trairile si ideile
participa activ la conversatii scurte

Este esential ca adultul sa observe cu atentie in ce etapa se afla copilul, sa nu grabeasca pasii si sa raspunda la nivelul la care copilul comunica. Cand copilul se simte inteles si acceptat, copilul progreseaza automat catre urmatoarea etapa. Daca nu o face inseamna ca nu a stat destul pe etapa anterioara.

Cand sa te ingrijorezi:

Fiecare copil are ritmul lui. Dar:

Daca la 18 luni nu spune niciun cuvant
Daca la 2 ani nu combina 2 cuvinte
Daca nu intelege cerinte simple („adu mingea”, „pune ursuletul in pat”)

… e bine sa ceri o evaluare la un specialist in dezvoltare. Interventia timpurie face o diferenta uriasa.

Concluzie:

Limbajul nu se construieste cu presiune, ci cu prezenta. Nu ai nevoie de jucarii sofisticate sau cursuri speciale si nici prin a-i vorbi tot timpul. Comunica cu el, chiar dinainte de a avea limbaj, adica da-i spatiu sa iti raspunda, cum poate el la inceput si incet incet limbajul se va dezvolta.

Vio Violette