Primul Retreat “Cresc ca mamă” organizat de mine

Cand am anuntat primul Retreat “Cresc ca mama”, nu stiam exact in ce “ma bag”, tot ce stiam e ca eu trebuie sa creez o ocazie pentru mamele pe care le cunosc sa se cunoasca intre ele si sa simta, sa simta ca nu trebuie sa faca nimic ca sa fie.

Am intrat cu mult entuziasm in proces mai ales ca nu m-am ocupat singura de acest eveniment, mi-am gasit o partenera de nadejde care prelua partea la care eu nu ma descurc prea bine si imi consuma prea multa energie cand o fac. Ea s-a ocupat de organizare si pastrat relatii cu oamenii implicati, eu m-am ocupat de ceea ce imi fac mare placere, relatia cu mamele cu care lucrez. Multumesc Ana pentru asta. <3

Femei care au contribuit la construirea acestui retreat pentru alte femei <3

Ce s-a intamplat, de fapt

Ce am facut la retreat a fost bine gandit inainte, mai ales ca eu cu o saptamana inainte facusem o formare intr-un nou tip de terapie, una mai experientiala. Asa ca a fost la fix sa aduc elemente legate de corp si simtire, sa micsorez ritmul eu ca “sa le dau voie” si lor sa o faca.

In realitate acest lucru poate fi vazut ca ceva prea lent, sau ca “nu am ocupat timpul destul”, ca nu le-am predat lucruri pe care sa le noteze pe agenda constiincioase, insa acesta a fost si scopul. Au fost mame care au venit cu agenda sa noteze, insa au lasat-o deoparte si au inmagazinat totul in suflet, pentru ca ceea ce am vorbit si exercitiile facute aveau rolul sa le faca sa se simta vazute, acceptate pentru simplul motiv ca exista, ca nu trebuie sa faca nimic pentru a fi acceptate. Acesta este o experienta pe care foarte multi dintre noi nu am avut-o ca si copii si de asta ne este greu sa “fim” si mai mult “facem”, facem facem si nu simtim niciodat aca e sufiect sau de ajuns, pentru ca golul pe care incercam sa-l umplem nu se umple cu actiune mai multa si mai multa.

Am vazut mame care, pentru prima data dupa mult timp, au respirat fara graba. Am vazut cum, pe masura ce spatiul devenea sigur, ele incepeau sa povesteasca ce doare, ce apasa, ce ramane nespus acasa. Am vazut lacrimi, rasete, insight-uri de 100 de puncte si momente de liniste care valorau cat un masterclass.

Unele au spus ca nu mai dormisera bine de ani. Altele ca nu-si mai recunosteau corpul sau vocea interioara. Altele ca nu si-au dat seama cat de mult duceau singure pana nu si-au spus povestea cu voce tare.

Fiecare a venit cu ceva diferit, dar toate au plecat cu ceva schimbat. Si asa cum au spus unele dintre ele la final “am plecat cu ceva ce nici nu stiam ca am nevoie.”

O supriza pentru mine: cat de greu isi dau voie mamele sa conteze

Lucrez cu mame in psihoterapie de aproape 3 ani deja, iar daca adun si experienta de 12 ani cu mamele copiilor cu autism, ADHD sau diverse intarzieri in dezvoltare, am suficienta experienta reala cat sa nu ma mai surprinda multe. Si totusi, m-a luat complet pe nepregatite faptul ca atat de putine mame si-au spus un simplu si necesar „DA” pentru 48 de ore doar ale lor.

Nu ma asteptam la asta. Deloc.

Si fix aici am inteles ceva important: nu este despre lipsa de dorinta, este despre reflexul invatat de a se face mici, de a pune pauza pe sine, de a se lasa la urma. Iar eu, desi stiam teoretic, am simtit-o altfel acum, mai real. A fost momentul in care mi-am spus: “Ok, e clar. Avem mult de lucru aici.”

Mi-am dat seama ca desi e greu exact aceasta este misiunea mea, sa vorbesc mai mult pe canalul meu despre asta si sa mai creez astfel de contexte tocmai pentru ca mamele nu si-au dat voie inca sa se aleaga pe ele. Eu am incredere ca o vor face, in viitor, daca vor avea sustinerea si ocazia.

Ce m-a miscat insa a fost ceva comun tuturor mamelor care au ajuns in retreat: acasa aveau soti prezenti, implicati si curajosi. Barbati care nu s-au speriat ca raman singuri cu copiii timp de 3 zile. I-au hranit, i-au culcat, i-au distrat, fara sa transforme asta intr-un episod dramatic, ceea ce numim parteneri reali nu tati care au facut o favoare mamei.

Am avut in retreat doua mame de fetite de 1 an si jumatate, doua fetite de aproape 3 ani si doi copii mai mari, de 5 si 7 ani. Si da, m-am bucurat enorm ca au fost atat de multe mame de fete. Pentru ca mamele sunt primul lor model despre cum arata o femeie adulta in lumea asta. Iar cand o fetita creste langa o mama care se alege pe ea, isi respecta nevoile si isi asuma spatiul, si langa un tata care nu se teme sa fie afectuos, prezent si competent, vorbim deja despre generatia care poate rescrie narativa, mama obosita conform careia mama trebuie sa faca tot, sa se puna ultima, iar tata „ajuta” ca un fel de favor ocazional, pentru mama. Nu, e pentru copil, pentru ca ambii sunt parintii in egala masura si fiecare are un aport esential in viata copilului.

Fetitele acestea sunt viitorul schimbarii, ele pot intoarce povestea in directia corecta si acest lucru se poate intampla doar cu aceste mame care spun „DA” si un tata care spune „normal ca pot.”

Ca un mic insight, toti tatii s-au descurcat excelent, niciun copil nu a plans intr-un fel in care tata sa nu se descurce sa-l consoleze si relatia de siguranta sa continue.

Am adaugat si doua workshopuri care, sincer, cred ca pot muta muntele din viata multor mame. Primul parea despre casa, dar in realitate era despre mindset. Despre ce cred mamele ca “trebuie” sa faca, cum se raporteaza la obiecte si de ce simt ca totul cade pe umerii lor. Eu o stiam pe Doina Garba de mult si m-a fascinat mereu modul ei relaxat si sanatos de a se raporta la lucruri. Ea nu tine cu dintii de obiecte; le foloseste, nu le venereaza. Si cred ca exact asta avem nevoie sa vedem mai multe dintre noi. Pentru ca da, in 2025, mamele sunt inca cele care organizeaza casa. Ele o administreaza, o gestioneaza, o tin in viata. Si atunci, sincer, de ce sa nu fie si directorul executiv al lucrurilor care raman in casa? Nu mai traim vremurile in care obiectele se obtineau greu si “nu stii niciodata cand o sa ai nevoie de ele”. Dar ne comportam, emotional, ca si cand inca traim acolo. Mamicile au fost extrem de incantate si important, usurate cand au vazut cate solutii exista ca sa transforme casa dintr-un consumator de energie intr-un suport real pentru ele.

Al doilea workshop a fost de automachiaj si, aici recunosc, am avut multe sprancene ridicate la inceput: “eu nu prea ma machiez”, “nu stiu daca e pentru mine”, “nu cred ca o sa inteleg ceva”. Dar modul in care Cristina Sandu a stiut sa explice tenuri, pensule, texturi si trucuri simple a schimbat complet atmosfera. A facut vizibil si tangibil ce poti face cu machiajul PE CARE IL AI DEJA. Si, sincer, m-a prins si pe mine pe picior gresit. Eu, care sunt pasionata de subiect si ma machiez zilnic… faceam o lista generoasa de greseli. Am plecat toate de acolo nu doar mai aranjate, ci si cu un entuziasm real sa aplicam ce am invatat. Femei frumoase, increzatoare, cu ochii putin mai stralucitori, genul acela de vibe care iti schimba si dimineata, si ritmul inimii.

Ce am invatat eu

1.Femeile simt autenticitatea instant. Daca vii cu energia de “hai sa bifam agenda”, se inchid imediat. Dar cand vii cu prezenta reala, se deschid natural si conversatiile devin vii, profunde, fara efort. Si spun asta si din perspectiva mea, de psiholog introvert, pentru mine “lumina de pe scena” poate fi rapid suprastimulanta pentru mine, dar in retreat nu am simtit nicio presiune sa joc un rol sau sa fiu mai expansiva decat sunt. A fost un context in care m-am simtit libera sa raman exact in energia mea reala si grupul a raspuns perfect la asta.

2. Comunitatea vindeca. Validarea intre mame are o putere pe care nu o poti reproduce intr-un laborator de psihologie. Sistemul nostru nervos e construit pentru relatie, nu pentru izolare. Avem nevoie sa fim vazuti, confirmati, intelesi. Cand o mama spune “si eu”, creierul celeilalte iese automat din modul de supravietuire si intra in conectare. Acolo se regleaza emotiile, acolo scade tensiunea, acolo apare sentimentul ca “nu sunt singura”. Asta nu poti obtine din carti, doar din oameni.

3. Mamele nu au nevoie de perfectiune, ci de permisiune. Permisiunea de a fi obosite. De a nu sti. De a cere ajutor. De a spune “am nevoie de mine”, “nu stiu”, “nu vreau”, “nu pot”. Si a fost extrem de important sa le creez spatiu ca ele sa indrazneasca sa-si dea aceasta permisiune.

4.Retreatul nu este o evadare, ci o intoarcere la sine. Pentru multe mame, pauza nu inseamna sa fuga de ceva, ci sa-si regaseasca centrul. Nu vorbim de rasfat sau lux, ci de igiena emotionala de baza pentru ca atunci cand ramai, pentru cateva ore, fara zgomotul cerintelor din jur, incepi sa-ti auzi propriile ganduri, propriile nevoi si propriul ritm si asa se aseaza lucrurile. Acolo se regleaza sistemul nervos si acolo incepi sa simti claritatea si se regasesti sensul. Acolo incepe schimbarea reala. Si asta au simtit si ele: relaxare, prezenta, apartenenta, libertate, ras, conectare, validare si o incredere pe care nu o mai accesasera de mult.

Brandurile care ne-au sustinut

Mamele ce au venit la Retreat au primit un Goodie bag cu produse locale din niste businessuri ce au raspuns cu DA, invitatiei mele de a contribui. Recunosc ca am fost suprinsa si extrem de incantata si m-am simtit sustinuta de mamele din spatele businessurilor care sunt si ele mame si femei si care au inteles perfect misiunea retreatului. Si daca pana la Retreat am fost foarte timida cu promovarea pe profilul meu a oricarui brand, pentru ca sincer nu-mi era clara pozitia mea in online, acum va spun ca imi este clar: mame care sustin mame si femei care sustin femei. Asa ca o sa ma vedeti vorbind mai des despre ele, pentru ca merita.

Le mentionez si aici scurt: Techir, Magic Charms, mamalia.ro, , woolyawhimsicaltale, Botaniq, Serve Winery, Mona Minerals Cosmetic, Sinziana Radulescu, Komoda Design.

Ce au spus participantele

“M-am simtit relaxata, entuziasmata, fara griji, cu grija fata de mine de fapt.”

“M-am simtit relaxata, foarte aproape de ceilalti. Desi era prima data cand vedeam acele persoane, am simtit ca le cunosc deja. Mi-a placut deschiderea lor si asta m-a facut si pe mine sa ma deschid. Am simtit incredere ca totul o sa fie ok, fara sa ma mai gandesc prea mult la ce se intampla acasa. Am reusit sa fiu mai prezenta si sa ma bucur mai mult de ceea ce mi se intampla, de oamenii de acolo, de locul acela.”

“Am simțit bucurie, apartenența la comunitate, empatie din partea organizatoarelor si a participantelor.”

“M-am simțit acasă, ca și cum gândurile mele erau auzite și acceptate fără să mă gândesc dacă e bine sau rău. Am simțit că m-am conectat cu aproape toată lumea, ca am fost acceptată și chiar apreciată așa cum sunt eu.”

“Am simtit ca sunt inteleasa, in niciun moment nu te simti criticata, judecata sau orice din aceasta sfera. M-am simtit relaxata, mi-a placut sa ascult povestile, simtirile, starile impartasite de fiecare participante. Mi-au placut momentele de relaxare din jacuzzi si sauna, in grup, dar si singura. Mi-au placut mesele impreuna, in care discutam, radeam, povesteam.

Ce urmeaza

Vin doua retreaturi noi:
– unul MOM ONLY, mai profund, mai ancorat, mai transformational;
– unul FAMILY, pentru mamele care vor sa-si creasca relatia in mod ghidat, nu doar separat.

Sunt in faza de planificare si vreau sa le construiesc exact pe nevoile voastre asa ca te invit sa completezi poll-ul de mai jos ca sa inteleg ce iti doresti de la urmatoarea editie:

Aici gasesti chetionarul pentru Retreatul pentru familii, da click AICI

Aici gasesti chetionarul pentru Retreatul pentru familii, da click AICI

De ce a fost special pentru mine

Pentru ca a fost prima data cand am vazut live comunitatea pe care am construit-o in social media. Pentru prima data ne-am vazut nu prin ecrane, ci direct in ochi, prin momente vulenarbile si frumoase si asta a facut clar ca ceea ce fac nu este doar un serviciu, este o comunitate, un proces de crestere, si uneori, un inceput de vindecare pentru voi, dar si pentru mine.

Pentru ca ne vindecam doar in relatii, nu singuri.

Si un feedback care mi-a mers direct in suflet “Iti multumesc pentru ca ai realizat acest retreat. Ma bucur ca am putut sa te cunosc si altfel decat pe social media. Te admir pentru ceea ce faci si puterea cu care o faci, pentru ca imi imaginez ca nu e usor sa ai o astfel de cariera, sa fii si mama si sotie si prietena si o simpla femeie cu hobby uri si pe langa toate astea ti-ai gasit timp sa ajuti si sa sprijini alte femei. Felicitari! Pentru mine esti o inspiratie.”