De ce dezvoltarea motricitatii este esentiala pentru limbaj si inteligenta
Pentru mine ca psiholog si ca mama, cel mai important lucru pe care l-am urmarit in dezvoltarea copilului meu a fost motricitatea. Stiam cat de importanta este dezvoltarea motricitatii grosiere inca de la inceput pentru ca in ultimii 12 ani am lucrat cu copii cu diferite intarzieri mentale serioase si cand faceam un plan de interventie, baza recuperarii constituia dezvoltarea motricitatii.
Hai sa-ti spun dezvoltarea motricitatii nu e doar “miscare” si atat. Motricitatea este temelia pe care se construieste tot restul, limbajul, atentia, emotionalul, inteligenta.
1. De ce conteaza motricitatea atat de mult?
Motricitatea nu este doar o abilitate fizica, ci un proces neurobiologic central. In primii ani de viata, miscarea activeaza simultan zone corticale si subcorticale, accelerand maturizarea retelelor neuronale responsabile de atentie, control executiv, integrare senzoriala si autoreglare. Prin actiuni precum rostogolirea, catararea, mersul sau saritul, copilul genereaza input senzorio-motor masiv. Aceste experiente sunt materia prima pentru organizarea creierului: repetitia miscarii consolideaza sinapse, optimizeaza comunicarea intre neuroni si sustine cresterea vitezei de procesare.
Dar componenta critica este diversitatea experientelor: copilul are nevoie de situatii in care ii reuseste si situatii in care nu ii reuseste. Cand se dezechilibreaza si se redreseaza, cand incearca, rateaza si revine, se construieste ceea ce numim o experienta de 360 de grade. Acolo se activeaza mecanismele de ajustare, anticipare si corectie. Acolo se formeaza adevarata inteligenta motorie si cognitva.
Atunci cand adultul ii arata fiecare pas, fiecare solutie si fiecare miscare, copilul invata doar pe „partea de DA”: daca fac exact ce zice mama, functioneaza. Da, copilul invata rapid ce vrea adultul, dar pierde toata zona critica din dezvoltare: zona in care testeaza, esueaza, ajusteaza si descopera singur.
Cand invatarea se bazeaza exclusiv pe instructiuni, copilul nu mai are acces la experienta completa. Rateaza feedback-ul senzorial real, ratarea controlata, efortul de recalibrare si „aha-ul” autentic care apare doar cand descopera singur. Cu alte cuvinte, rateaza jumatate din arhitectura neuro-motorie care se construieste tocmai din nu mi-a iesit – incerc din nou – gasesc solutia.
Copiii au nevoie de ambele experiente: DA si NU, mi-a iesit si nu mi-a iesit, am reusit si am cazut, dar m-am ridicat. Doar asa au o experienta de 360 de grade, in care creierul invata sa anticipeze, sa corecteze, sa isi ajusteze strategia si sa isi construiasca autonomia reala. Pe scurt: prea mult ghidaj omoara invatarea profunda. Copilul are nevoie de spatiu, variabilitate si libertatea de a gresi ca sa-si construiasca un sistem nervos cu adevarat eficient.
Un copil care exploreaza motric variat, cu reusite si nereusite, isi dezvolta un sistem nervos calibrat si flexibil. Iar acest lucru se traduce ulterior in capacitatea de invatare, gandire, rezolvare de probleme si adaptare socio-emotionala. Pe scurt: miscare + varietate + incercari nereusite = arhitectura cerebrala robusta.
Motricitatea nu e o activitate secundara; este motorul dezvoltarii cognitive timpurii.
2. Motricitatea si limbajul
Limbajul nu apare doar pentru ca “a venit timpul”. Apare atunci cand arhitectura neuronala este suficient de matura si bine organizata pentru a sustine procese complexe: intelegere, memorie, atentie, secventiere, reglare senzoriala. Iar miscarea este unul dintre principalii catalizatori ai acestei maturizari, din acest motiv am pus accentul atat de mult pe miscare.
Cand copilul se taraste, merge, isi coordoneaza mainile, urca, coboara, impinge sau trage, el nu doar se misca prin spatiu, el activeaza circuite care leaga ariile senzorio-motorii de ariile implicate in procesarea auditiva, integrarea informatiilor si planificarea actiunilor. Cu cat miscarea este mai variata, cu atat semnalele circula mai rapid si mai coerent intre zonele cerebrale. Asta creeaza contextul in care limbajul poate sa se “prinda”, pentru ca are o infrastructura functionala in spate. In practica, vad des acelasi acest tipar in care copiii sar anumite etape motrice sau le-au parcurc prea rapid (pentru ca parintii pun pret pe mersul in picioare mai mult decat pe orice alta etapa dinainte pt ca nu le cunosc importanta) si ajung sa aiba un limbaj care se instaleaza mai greu. Nu pentru ca “nu vor sa vorbeasca”, ci pentru ca structura interna care sustine limbajul nu este complet maturizata. Pe scurt miscarea nu este separata de limbaj, ea este una dintre bazele lui biologice. Fara un corp care integreaza senzatii si coordonare, creierul nu are cu ce sa construiasca sistemul de intelegere si exprimare verbala.
Un alt pilon esential pentru dezvoltarea limbajului este stimularea senzoriala. Creierul intelege lumea mai intai prin senzatii, iar limbajul se construieste pe baza acestei harti senzoriale interne. Stimularea senzoriala e simpla si naturala, e insa grea pentru ca presupune murdarie si mamele sunt antrenate sa faca curat oriunde vad murdar. Stimularea senzoriala este simpla, presupune “mancatul murdar”, bagatul mainilor in mancare, explorarea diferitelor texturi, moi, lipicioase, uscate, reci, calde, sunt, de fapt, iar integrarea senzoriala este direct conectata cu dezvoltarea ariilor cerebrale responsabile de discriminarea sunetelor, reglarea atentiei, coordonarea buzelor/limbii si organizarea informatiei auditive.
Texturile crocante in mod special, rontanitul, presiunea profunda din zona maxilarului si miscarile ritmice ale gurii sprijina dezvoltarea motricitatii orale. Aceasta motricitate orala este baza fiziologica pentru articulatia sunetelor si pentru modul in care copilul isi regleaza schema corpului si nivelul de activare. Cu cat gura “lucreaza” mai variat, cu atat creierul primeste mai multe informatii clare pentru a construi un limbaj coerent.
Copiii nu au nevoie doar sa auda cuvinte, ci sa simta lumea cu tot corpul pentru ca limbajul sa aiba unde sa se aseze si cum sa se organizeze.
3. Motricitatea si inteligenta
Copilul are nevoie de situatii in care ii reuseste si situatii in care nu ii reuseste. Cand se dezechilibreaza si se redreseaza, cand incearca, rateaza si revine, se construieste acel 360° de invatare in care creierul activeaza mecanismele de ajustare, anticipare si corectie. Exact aceste micro-esecuri si micro-reusite construiesc inteligenta adaptativa.
Atunci cand adultul ii arata fiecare pas, fiecare solutie, copilul invata doar pe partea de DA. Da, invata repede ce vrea adultul, dar pierde zona critica a dezvoltarii: feedback-ul senzorial real, esecul controlat, recalibrarea si descoperirea. Copiii au nevoie de ambele experiente: DA si NU, mi-a iesit si nu mi-a iesit, am cazut si m-am ridicat. Acolo se formeaza un sistem nervos eficient si o inteligenta flexibila.
Miscarea influenteaza inteligenta pentru ca, atunci cand copilul se misca, creierul trebuie sa proceseze rapid informatii despre echilibru, distanta, pozitionare si consecinte, iar asta antreneaza viteza de procesare – una dintre bazele inteligentei. Fiecare act motric este o problema de rezolvat („cum trec?”, „cum ma ridic?”, „cum ajung acolo?”), ceea ce dezvolta gandirea logica si capacitatea de adaptare. Caderile, nereusitele si ajustarile ulterioare construiesc inteligenta adaptativa, cea care il ajuta pe copil sa gaseasca solutii in situatii noi. In plus, miscarea leaga intre ele mai multe zone ale creierului (motor, senzorial, vizual, auditiv), iar cu cat reteaua este mai bine conectata, cu atat gandirea este mai clara si mai eficienta. Practic, un copil care se misca suficient isi construieste un creier mai rapid, mai flexibil si mai pregatit pentru invatare.
4. Ce poti face ca parinte?
– Ofera-i cat mai multa libertate de miscare: podea, parc, perne, trasee simple.
– Evita sa “grabesti” etapele: mersul de-a busilea, ridicatul, mersul, toate au un rol strategic si maraiala copilului nu inseamna mereu ca trebuie “sa-l salvezi” si sa ii faci usor, uneori este doar felulul lui de a reactiona in fata unei provocari
– Lasa-l sa exploreze obiecte reale (da, inclusiv cratite), pentru ca mintea se dezvolta prin actiune directa.
– Intelege ca “se joaca” nu inseamna “pierde vremea”, de fapt el isi construieste inteligenta.
– Nu compara cu alti copii, dezvoltarea motrica este extrem de individuala, dar semnificativa.
5. Concluzia
Daca ar fi sa investesti intr-o singura zona la copilul mic, miscarea este prima cea mai importanta. De aici se nasc organizarea creierului, limbajul si inteligenta si tot ce iti doresti mai bun pentru copilul tau.
Miscarea este prima forma de invatare, Restul vine pe structura ei.
Studii & articole relevante
Motor development in infancy is related to cognitive function at 4 years of age — un studiu longitudinal realizat pe copii născuți după fertilizare asistată, care arată că performanţele motrice în primii 18 luni (evaluate cu „Infant Motor Profile”) se corelează cu scoruri IQ la 4 ani. Copiii cu scoruri motrice scăzute aveau, în medie, cu ~9 puncte mai puțin la IQ. PubMed+1
Language and motor plasticity in toddlerhood and early pre‑school years (2025) — un studiu recent care raportează că plasticitatea motrică şi de limbaj în perioada de toddler / pre-şcoală este asociată cu un nivel crescut de inteligenţă în pre-şcoală târzie. ScienceDirect
The role of early fine and gross motor development on later motor and cognitive ability — un studiu care investighează dacă dezvoltarea motricităţii fine şi grosiere în primii ani are impact pe termen lung asupra abilităţilor cognitive. Academia
Developing language in a developing body: the relationship between motor development and language — o lucrare-clasică care argumentează că progresele motrice la sugari oferă oportunităţi de practică pentru abilităţi relevante pentru limbaj (manipulare, gesturi, interacţiune spaţiu-obiect, explorare). Deci, motricitatea creează „contextul fizic” necesar pentru ca limbajul să se poată dezvolta. SciSpace
Si pentru ca este usor sa il lasi sa se miste cand e cald si stati mult afara, eu am gasit o solutie si pentru zilele friguroase si scurte ale iernii printr-un ansamblu de catarare facut de Mama si lemnul, adaptat percet pe dimensiunile unei camere de apartament. Colaborarea cu ei a fost minunata si daca sunteti in pana de idei aceasta este una cu adevarat folositoare. Pentru mine este de ajutor si a-l antrena mai usor in exercitiile de kinetoterapie pt tal vag ce le facea inainte cu kinetoterapeutului si pa care eu trebuie sa le continui acasa.
Mama si lemnul mi-a dat o reducere de 10% pentru voi, asa ca puteti folosi codul Violeta10 pentru a beneficia de ea.
