Newsletter
Înveți să recunoști tiparul din spatele reacției, nu doar să "gestionezi" un comportament
Acum cateva luni am scris un newsletter despre autenticitate, pornind de la o discutie grea cu cineva din familie, si am observat din nou ceva ce mi se intampla de fiecare data cand scriu: incep de la o intamplare concreta si ajung mereu in acelasi loc, nu e vorba doar despre copil, e vorba despre noi, cele care incercam sa fim parintii pe care nu i-am avut mereu.
Somnul a fost, de exemplu, cea mai grea parte din rolul meu de parinte, si desi ma pregatisem mental ca voi dormi mai putin cu un copil mic, ca va fi greu, mintea mea nu a putut sa isi imagineze cat de greu urma sa imi fie, iar cand am scris despre asta, mi-am dat seama ca nu eram singura care simtea exact asa.
Alteori pornesc de la un obiect mic, o jucarie de plus pe care Iustin si-a ales-o singur ca tovaras de somn, si ajung sa inteleg, scriind, ca nu instrumentul conteaza cel mai mult, nici jucaria, nici suzeta, nici sanul, ci felul in care il folosesti, si ca cel mai important lucru pe care am reusit sa i-l dau a fost sa nu il las sa creada ca Zebra il salveaza, ci sa il ajut sa inteleaga ca el se salveaza.
Si alteori scriu direct despre noi, mamele, despre cum autenticitatea reala nu inseamna sa arati doar partile care se accepta usor, blandetea, rabdarea, cumintenia cu care ne place sa ne identificam, ci inseamna sa accepti si partile care nu ne plac la noi, furia, invidia, dezamagirea, si ca aceeasi capacitate se antreneaza si cu copiii nostri, caci increderea pe care i-o dam ca poate arata si partea lui urata, nu doar varianta cuminte, e exact terenul pe care se construieste autenticitatea lui de adult.
Nu sunt liste cu 5 sfaturi. Sunt lucruri prin care am trecut, vazute prin ce stiu ca psiholog, si scrise ca de la mama la mama, nu ca dintr-un manual.
De ce eu, si nu alt psiholog?
Am peste 15 ani de experienta ca psiholog clinician si psihoterapeut, cu 12 ani de lucru direct cu copii, inclusiv cu intarzieri de dezvoltare si nevoi speciale, asa ca nu vorbesc din carti, vorbesc din cabinet, si de 3 ani ghidez mame in terapie individuala si in grupuri, prin programul "Cresc ca mama", asa ca tot ce scriu vine din ce trec eu insami ca mama si din intrebarile reale ale femeilor cu care lucrez, nu din ce cred eu ca ar vrea sa auda o mama.
Lucrez cu CBT si cu NARM, terapia care se ocupa de traumele de dezvoltare din primii ani de viata, un cadru teoretic serios pe care il traduc mereu in limbaj de om, nu de manual, si, nu in ultimul rand, sunt si eu mama, asa ca nu iti scriu de pe o pozitie de expert care a rezolvat totul, iti scriu din acelasi loc in care esti si tu, doar ca am si uneltele sa inteleg ce se intampla acolo.
