De ce resping copiii persoana de care le este dor?
Cu mintea noastra de adult ne asteptam de la copiii nostri anumite comportamente, de exemplu ne astepta, ca dorul lor sau anticiparea fata de plecarea unui parinte sa fie anticipata cu intelegere si tristete aferenta “pierderii”. Insa realitatea ne surprinde cu niste comportamente pe care daca nu stim sa le interpretam corect ne pot lasa confuzi, respinsi, furiosi. Un copil mic (in special intre 1.5 si 3 ani) isi respinge parintele care anunta o plecare sau care tocmai s-a intors, el nu face asta din lipsa de iubire, ci din cauza unei supraincarcari emotionale.
Cum inteleg aceasta reactie
Cand un copil simte o emotie, ea se simte ca o activare interna, o energie in corp. Activarea interna este un amestec de anxietate, teama si dor care devine fizic coplesitor. Pentru ca nu au mecanisme de autoreglare, copiii simt aceasta stare ca pe o amenintare, o asocieaza cu ceva periculos.
Asa ca ajung sa foloseasca un mecanism infantil de tipul "Daca te resping eu primul (te imping, iti spun 'pleaca', ma uit in alta parte), atunci nu mai trebuie sa simt durerea ca ma parasesti tu." Este o forma primitiva de a recapata controlul asupra unei situatii in care se simt neputinciosi. Respingerea este o forma de protest si o modalitate de a comunica: "M-ai facut sa ma simt in pericol prin plecarea ta, deci eu pot prelua controlul si ma pot proteja prin faptul ca decid sa te resping."
In literatura de specialitate, acest comportament este adesea descris in cadrul atasamentului ambivalent sau evitant, dar poate aparea temporar la orice copil:
Evitarea privirii: Cand ii anunti ca pleci, se intorc cu spatele sau incep sa se joace obsesiv cu ceva, ignorandu-te complet.
Agresiunea fizica: Te imping sau te lovesc imediat ce incerci sa ii iei in brate pentru la revedere.
Respingerea la reintalnire: Cand parintele se intoarce dupa o absenta, copilul poate fugi in alta camera sau poate refuza interactiunea timp de cateva minute sau ore. Este modul lor de a procesa "furia dorului".
Diferenta dintre un comportament temporar si unul ca facand deja parte din stilul de atasament este modul in care copilul ramane intr-o stare de vigilenta sau apatie ore sau chiar zile in sir, fara sa accepte consolarea. Diferenta nu sta in faptul ca cel mic plange sau te loveste (asta e descarcare), ci in ceea ce se intampla dupa. Un copil cu atasament sigur isi "permite" sa fie furios pe tine pentru ca stie ca relatia rezista acelei furii. Daca bebelusul se deconecteaza scurt pentru a procesa o emotie grea, e rezilienta. Daca bebelusul se deconecteaza pentru a se proteja de o relatie care nu ii ofera siguranta, acolo este zona de semnal de alarma.
Cum gestionez aceasta reactie
Daca aplicam principiul vulnerabilitatii, intelegem ca sub acea respingere se ascunde o nevoie imensa de conexiune,
chiar si in ciuda imaturitatii modalitatii de exprimare. Ce poti face?
Nu o lua personal: Nu este despre cat de mult te iubeste, ci despre cat de mult ii lipsesti. Daca ii spui "Ma superi cand faci asa", ii adaugi si rusine peste dor.
Numeste emotia (Labeling): "Vad ca esti suparat pe mami pentru ca trebuie sa plece. E greu sa ne spunem la revedere, asa este?" Se va simti acceptat si in regula cu el sa fie asa cum e.
Ramai ancorat: Chiar daca te respinge, ramai in proximitate. "Vad ca acum nu vrei imbratisare. Stau aici langa tine pana esti gata." Ii transmiti ideea ce ramai in relatie si ca relatia rezista si unei mici distantari sau respingeri.
Accepta "furia dorului": Permite-i sa fie suparat. Este o dovada ca legatura dintre voi este atat de puternica incat absenta ta ii zdruncina universul.
Totusi dupa o vreme, daca nu intri tu intr-o stare mare activare (adica nu te invinovatesti, nu iei respingerea personal si nu te rusinezi tu singura) poti observa mici semne de re-conectare din partea lui. Aceste gesturi sunt semnalele care iti confirma ca relatia voastra s-a reparat dupa furtuna emotionala. Acestea arata ca bebelusul a iesit din starea de "activare" (fuga sau lupta) si s-a intors in starea de siguranta. Dupa ce s-a indepartat sau te-a respins, copilul incepe sa te priveasca din nou cu coada ochiului in timp ce se joaca. Acest contact vizual scurt este modul lui de a verifica: "Mami mai este acolo? Mai este suparata pe mine? Suntem in siguranta?". Daca iti zambeste sau pur si simplu iti sustine privirea cateva secunde, conexiunea este restabilita.Acesta este un semn major de atasament sigur la copiii peste 9-10 luni. Copilul iti aduce o jucarie, o piatra sau o scama de pe jos. Nu vrea neaparat sa te joci, ci vrea sa iti spuna: "Vreau sa iti arat lumea mea din nou". Este invitatia lui la reconciliere. Un alt semn la care sa te uiti este corpul lui si mai exact, tensiunea musculara. Un copil care inca sufera are umerii ridicati si pumnii stransi. Semnul clar de re-conectare este momentul in care corpul lui devine "moale", relaxat. Daca il iei in brate si se muleaza pe tine (in loc sa stea teapan), sistemul lui nervos s-a calmat. Cand un copil este in suferinta sau ii este dor, el nu se poate juca autentic. Momentul in care se desprinde de tine si se intoarce la jucariile lui, explorand cu curiozitate, este semnul ca si-a reincarcat bateriile emotionale de la tine si se simte din nou in siguranta sa fie independent. Copilul poate sa nu vina direct in brate, dar se joaca din ce in ce mai aproape de picioarele tale. Se atinge de tine "din greseala" in timp ce trece pe langa tine. Aceste atingeri accidentale sunt de fapt teste de siguranta.
Daca simti ca el vrea sa se apropie, dar parca nu stie cum, poti folosi "vulnerabilitatea primitoare":
Lasa-te la nivelul lui: Pur si simplu asaza-te pe podea, fara sa ii ceri nimic. Fii doar prezenta.
Comenteaza ce face el, fara sa il interoghezi: "Vad ca ai ales masina rosie. Merge repede!". Asta ii arata ca esti atenta la el fara sa pui presiune pe el sa interactioneze.
Ofera-i un "pod": "Mami e aici daca ai nevoie de o imbratisare de reincarcare".
Nu pune presiune pe tine sau pe el re-conectarea nu trebuie sa fie spectaculoasa si in general nu e. Uneori este doar un oftat adanc si faptul ca incepe sa gangureasca din nou. Aceste momente sunt dovada ca ai o relatie rezilienta.
