Cum arata intalnirile pt mame in grupul meu “Cresc ca mamă”
Ideea acestor grupuri a pornit in mine in momentul in care am devenit mama, si brusc viata mea sociala si profesionala au luat pauza si m-am trezit singura acasa cu copilulu. Un copil care nu vorbea, nu se coordona si avea nevoie de multe. M-am trezit singura si fara sa stiu CUM sa fac lucrurile de care avea nevoie copilul meu sa manance, sa adoarma, sa il stimulez fara sa-l suprastimulez. Mi-a fost greu si m-am gandit ca sigur si altor mame le este greu. Eu ofeream servicii de consiliere individuala deja, insa pentru unele mame simteam ca e nevoie de un alt tip de serviciu. Asa au pornit primele 2 grupuri “Cresc ca mamă” cand Iustin avea 12 luni. Primele 2 grupuri care au pornit in noimebrie 2023, un grup cu copii de-o seama cu Iustin si un grup cu copii putin mai mici.
In timp grupurile au crescut ca numar, iar primele 2 cu care am inceput inca exista in aproape aceeasi formula si 3 ani mai tarziu.
Astazi exista 7 grupe, impartite pe varste. La inceput fiecare mama intra in grupa potrivita varstei copilului, insa pe masura ce copii din grupa cresc ei nu mai schimba grupa, cresc o data cu grupa. Si lucrul asta este extrem de fain si benefic pentru ca mamele ajung sa se cunoasca intre ele si sa impartaseasca pe grupul de whats app, intre intalniri diferite subiecte cu care se confrunta, unele dintre ele in functie de zona in care locuiesc sau ies in parc cu copiii decid sa se intalneasca, unele dintre ele s-au imprietenit in 3 ani si au devenit chiar prietene intre familii si au plecat impreuna in concedii si unele dintre ele si-au facut businessuri impreuna incat la sfarsitul Concediului de crestere a copilului sa nu se mai intoarca la jobul lor vechi si sa mai poata continua sa stea cu copilul mai mult acasa.
Cum ne organizam pentru intalnirile LIVE pe ZOOM?
Inainte de intalnire:
In saptamana dinainte de intalnirea online, fiecare scrie intrebarea pe grupul de whats app.
Acest lucru ajuta la organizare - intrebarile sunt adunate intr-un document aranjat de mine dar te ajuta si pe tine sa iti clarifici intrebarea cand ii dai o forma scrisa, de asemenea poti vedea si intrebarile celorlalte mame, si daca a ta a fost deja pusa, poti formula alta intrebare de pe lista ta.
Faptul ca fiecare mama adreseaza o intrebare face ca nicio mama, oricat de timida sau careia ii e mai greu sa ia initiativa, nu ramane fara raspuns.
In timpul intalnirii:
Fiecare mama primeste raspuns la intrebarea ei, la cea mai stresanta problema din luna respectiva
Camera video poate fi inchisa in timpul intalnirii - poti sta nearanjata, sa impaturi haine, sa plimbi bebelusul, etc
Cand iti raspund la intrebarea, e de preferat sa deschizi camera cateva minute, in caz ca e nevoie de detalii pentru un raspuns cat mai bun
Daca nu poti participa live, tot primesti raspuns, in scris sau audio, pe grup, si ai acces la inregistrarea sesiunii
Plata sedintelor se face sub forma de abonament, 6 luni sau 12 luni. La finalul abonamentului decizi daca vrei sa continui sau nu.
Costul celor 6 sedinte este similar cu costul unei sedinte indivduale de consiliere psihologica de o singura ora. Doar ca in cadrul grupului benficiezi de 6 intalniri consecutive si de beneficiul de a vedea cum se simte parinteala si in alte familii. Ceea ce este un lucru extrem de pretios.
De ce?
Deseori mamele din grup imi spun ca desi au prietene cu copii se intampla sa nu aiba acelasi stil de parenting, sau aceleasi valori de crestere a copilului si acest lucru face dificila discutia autentica despre problemele reale cu care te confrunti pt ca te simti judecata, catalogata sau pur si simplu neinteleasa.
In grupurile Cresc ca mama, mamele au valori similare de crestere a copiilor si grupurile fiind ghidate de mine, eu ma asigur ca discutiile sunt respectuoase, ca fiecare mama primeste atentie, respect si intelegere fata de lucrurile prin care trece. Si am observat ca aceasta atitudine cand este incurajata ea isi face mereu simtita prezenta si de asta mamele din grupuri spun lucruri de genul:
Programul intalnirilor
In momentul in care incepem sa ne intalnim stabilim in avans datele pentru toate intalnirile din abonament, incat sa stii si sa-ti poti face si tu programul. Programul este stabilit prin consultare cu voi si majoritatea decide. In acest moment 2 grupe se intalnesc joia de la 14:00 si 19:00 si restul in weekend.
Daca nu poti participa o data, nu este nicio problema pentru ca vei primi in continaure raspuns din partea mea si vei avea acces la intalnirea inregistrata chiar daca nu ai putut fi prezenta. Acest lucru te ajuta pentru ca copiii trec prin aceleasi etape avand varste similare si chiar cum mamele confirma, uneori primesc raspunsuri la intrebari pe care nici nu stiau ca le au.
Cat dureaza o intalnire?
O intalnire dureaza aproximativ o ora, insa nu inchid niciodata intalnirea fara sa raspund complet fiecarei mame. Mamicile apreciaza mereu acest lucru, desi se bucura si cand reusim sa ne incadram in timp.
In grup sunt maxim 10 mame si minim 6.
Cum pastram legatura intre intalniri?
Intre intalniri comunicam pe grupul de whats app dedicat. Fiecare grup de varsta are un grup separat de whats app in care mamicile sunt libere sa comunice despre lucrurile care le preocupa, le supara sau le ingrijoreaza. Nu exista subiecte interzise cat timp patreaza respectul si confidentialitatea celorlalte mame.
Pe masura ce mamele cresc si se cunosc intre ele, pe masura ce capata experienta si incredere in abilitatile lor de parinteala, mamele se pot sfatui si intre ele pe grup. Uneori o perspectiva diferita asupra unei situatii ajuta in feluri negandite. Eu urmaresc discutiile si ma asigur ca sunt respectate regulile de bun simt, respect si valorile sanatoase de crestere a copiilor.
In masura in care timpul imi permite raspund si particip si eu la discutii.
Cum stiu cand ar trebui sa incep?
Cred ca cel mai potrivit moment ar fi cel dinainte sa avem copii, dar cum sincer nu prea ne sta mintea atunci la asta e bine si acum. Acum cand citesti aceste informatii si iti pui aceste intrebari.
Cea mai cautata este grupa copiilor mari, de 3-4 ani pentru ca asa cum zice o vorba din popor “copii mari, probleme mari”. Adevaraul e ca la fiecare varsta problemele prin care treci iti par cele mai mari si e perfect normal sa fie asa.
La 3-4 ani apare o intensitate emotionala noua - furia, gelozia, frustrarea se traiesc la alta scara, plange mai tare, se arunca pe jos mai des, si orice ai face pare ca nu e suficient. Nu e ceva stricat la el, doar ca sistemul lui nervos abia acum invata sa faca fata unor trairi atat de mari, si are nevoie de tine calma langa el cat timp se regleaza.
Pentru tine apare cea mai grea intrebare: "Ma port bine cu el? Ii fac rau daca ma enervez?" - intrebari pe care nu ai cui sa le pui in mijlocul unei crize de la ora 19, cand esti singura si simti ca nu mai ai resurse.
In plus, copilul e deja integrat in societate, si de-aici vin provocari noi: imita cuvinte auzite la gradinita, nu stie sa se apere si e mereu condus de altii, te loveste desi nu o facea inainte, face lucruri periculoase sau pune intrebari grele, despre moarte de exemplu. Luate separat, par semnale de alarma; impreuna, sunt parte din acelasi tablou - copilul iese in lume, iar lumea aia vine acasa cu el.
In tot acest amestec, e usor sa aluneci intr-una din doua extreme: fie devii prea rigida, cu reguli stricte si pedepse, din disperare ca nu mai stii ce altceva sa faci; fie devii prea flexibila, cedezi ca sa eviti criza si, fara sa vrei, incurajezi exact comportamentele nedorite. Niciuna nu e o eticheta pusa pe tine - sunt reactii firesti cand esti singura, fara reper.
De-asta exista grupa asta: ca sa ai un psiholog care iti spune punctual ce se intampla si cum arata o limita ferma dar blanda, si alte mame care trec prin acelasi lucru. Nu esti singura in etapa asta, chiar daca uneori asa pare.
Din pacate in grupa aceasta rareori se deschid locuri noi, din experienta de pana acum, copiii se inscriu la varste mai mici si pe masura ce cresc ajung si in grupa asta de varsta, cu avantajul faptului ca se cunosc deja de luni sau ani de zile.
Uneori mai pot adauga in grupa aceasta copii ai mamelor cu care am lucrat deja in psihoterapie individuala sau consiliere individuala, pentru ca deja cunosc istoricul si imi este mai usor in felul acesta sa dau raspunsuri potrivite.
Grupa bebelusilor nu este o grupa atat de cautata, desi din punctul meu de vedere este grupa ideala in care poti intra ca sa beneficiezi la maxim de suportul meu si al grupului si sa ai timp sa integerezi si sa schimbi anumite lucruri inainte ca cel mic sa creasca si sa fie mai provocator.
Multe mame sunt in etapa asta inca foarte naucite de noul rolul si multiplele sarcini care vin cu ele, Pentru multe dintre ele recuperarea dupa nastere (naturala sau cezariana) inca le consuma din resurse, scaderea rapida a hormonilor le poate arunca pe multe dintre ele intr-o depresie sau stari de anxietate pe care nu le recunosc la prima vedere.
Somnul fragmentat, alaptarea (cu tot ce vine odata cu ea - dureri, indoieli, presiune), plus asteptarea, uneori nespusa, ca "ar trebui" sa se descurce singure pentru ca asa fac toate mamele - toate astea se aduna, si multe ajung sa se simta coplesite fara sa inteleaga de ce, sau sa creada ca sunt singurele care nu fac fata.
Nu e un semn de slabiciune si nu inseamna ca nu sunt "facute pentru asta". E o etapa in care corpul si mintea inca se recupereaza, iar atasamentul cu bebelusul de-abia se construieste. De-asta grupa asta pentru 0-12 luni nu e doar despre bebelus - e si despre mama, si din pacate acesta este si motivul pentru care multe mame nu fac pasul de a intra in grup.
Dar iti spun de la mama la mama, de la femeie la femeie, meriti sa ai ajutor si faptul ca te descurci cu toate singura sau nu te descurci cu toate singura nu spune nimic despre valoarea ta ca om. Esti un om valoros oricum. Cere ajutor daca ai nevoie!
La grupele intermediare de 1-2 ani si 2-3 ani nu e nevoie de multa reclama, aici mamele se inscriu cu usurinta in functie de cat de multa potrivire exista intre temperamentul lor si al copilului.
La 2 ani se intampla ceva esential, pe care societatea il reduce la eticheta de "terrible two" de parca copilul ar deveni brusc dificil, fara motiv. In realitate, incepe una dintre cele mai importante etape din dezvoltarea lui: separarea de parinte, trecerea de la "eu si mama suntem unul" la "eu sunt eu, separat de tine". Si, paradoxal, aceasta separare nu e opusul atasamentului, ci consecinta lui, doar un copil cu un atasament sigur are curajul sa plece in explorare, stiind ca se poate intoarce oricand la baza lui de siguranta.
Aceasta etapa e insa extrem de dificila pentru parintii care, la randul lor, nu au fost lasati sa se separe sanatos de proprii parinti. Cand diferentierea - a avea propriile pareri, propriul "eu" - a fost primita cu retragere afectiva sau vinovatie, ramane o tensiune inscrisa in corp: frica ca, daca incerci sa fii diferit, relatia nu mai e sigura. Si atunci, cand copilul incepe sa spuna "nu" si sa vrea sa fie el insusi, multe mame nu reactioneaza la copilul din fata lor, ci, fara sa-si dea seama, la propria lor experienta veche de separare.
Nu inseamna ca opozitia copilului e un defect de caracter, si nu inseamna ca ceva e stricat la aceste mame - inseamna ca legatura voastra e suficient de solida cat sa il lase sa inceapa acest drum, si ca acum, prin copilul tau, ai ocazia sa inveti ceva ce poate nu ti-a aratat nimeni atunci: ca separarea nu strica legatura, ci o maturizeaza.
Indiferent de varsta copilului tau acum, exista un grup potrivit pentru etapa prin care treci, fie ca abia ai devenit mama si cauti un reper, fie ca navighezi opozitia unui copil de 2 ani sau intensitatea emotionala a unuia de 3-4 ani. Nu exista un moment "perfect" sa incepi, in afara de cel in care simti ca ai nevoie de sprijin. Daca citesti acum aceste randuri si te regasesti in vreuna dintre situatiile descrise, poate acesta e semnul tau ca meriti sa nu mai treci singura prin etapa asta. Scrie-mi si hai sa vedem impreuna in ce grupa se potriveste copilul tau.
Un articol despre diferenta dintre rusinea care ne ajuta sa crestem si cea care ne limiteaza viata. Pleaca de la distinctia esentiala - vinovatia spune "am facut ceva gresit", rusinea spune "eu sunt ceva gresit" si arata cum, in doze sanatoase, ele fac parte din empatie si din felul in care invatam sa traim alaturi de ceilalti, dar cum, devenite cronice, se transforma in autocritica, respingere de sine si teama de a fi iubit.
Articolul explica de ce nimeni nu se naste rusinandu-se de cine este, cum invata copilul sa intoarca rusinea impotriva lui, si care sunt nevoile de baza care il lasa ferit de ea: conexiunea, acordajul, increderea, autonomia si raportarea sanatoasa la propriul corp.